Case de moda europene, pe mâna Orientului
Se spune ca initiativa achizitionarii casei de moda italiene de haute couture Valentino i-ar apartine suveranei Qatarului, Mozha. Valentino este din 2007 proprietatea fondului de investitii Permira.
Dar nu este prima casa de moda europeana care intra pe mâini orientale. S-a mai întâmplat cu Cerruti, cumparata în 2012 de Trinity din Hong Kong, Miss Sixty, care a fost vânduta companiei chineze Trendy, iar Gianfranco Ferre a fost achizitionata de Paris Group din Dubai, anul trecut. Qatarul s-a dedicat de mai mult timp sub diverse forme - investitii ale familiei regale sau ale statului cu fonduri suverane - unui amplu si diversificat shopping european.
De la declansarea crizei economice în 2008, exista numerosi "nouveaux riches" care vizeaza Europa: de la Emiratele Arabe Unite la Dubai, de la China si pâna la Rusia. În cazul regatelor din Golf si al Rusiei, bogatiile subsolului au încurajat shoppingul. În cazul Chinei, este vorba de nevoia de a gasi investitii profitabile pentru rezervele de valuta externa acumulate în deceniile de boom al exporturilor.
Unde a investit Qatarul
În ceea ce priveste Qatarul, dateaza din 2009 investitiile sale în Porsche si Volkswagen. În acelasi an, a încercat în zadar sa obtina echipa de fotbal Manchester City, ajunsa printre proprietatile fondului suveran din Abu Dhabi, repliindu-se pe Paris Saint Germain.
Daca în Anglia Hamad bin Kalifa Al-Thani a obtinut o cota a London Stock Exchange, supermarketurile Sainsbury si banca Barclays, precum si 100% din istoricele magazine Harrod's, în Franta a cumparat activitatile turce si operatiunile luxemburgheze ale Dexia, banca francobelgiana victima a crizei datoriei suverane, iar cu câteva luni în urma, a intrat cu 1% în grupul international de lux LVMH.
Ce investi?ii au mai facut arabii
Odata cu deplasarea puterii economice spre Orient, este inevitabil ca si simbolurile succesului economic sa treaca spre regiuni în care abunda banii si oportunitatile de crestere. Criza din zona euro a facilitat achizitiile straine, uneori strategice. Daca nu ar fi fost fortata de planul de salvare european, Portugalia nu ar fi privatizat niciodata compania sa de electricitate "Energias do Portugal", deschizând usa Qatarului (cu 2%) si Chinei care, prin bratul sau de investitii, "China Three Gorges International" a achizitionat peste 20%.
Qatarul a investit 6,19% în societatea spaniola Iberdrola, cea mai mare companie de energie eoliana din lume. Emiratele Arabe Unite, prin fondul suveran "International Petroleum Investment" (Ipic), au profitat de criza pentru a cumpara de la compania "Total" franceza 49% din Cepsa, a doua companie petroliera spaniola, care se adauga procentului de 47% deja detinut, consolidând astfel propriul portofoliu global de investitii în sectorul energetic.
În Italia, fondul suveran din Abu Dhabi si-a adjudecat în 2010 o cota de 6,5% din Unicredit aflat în dificultate, urmat în acest an de fondul rus Pamplona cu 5%, cu rezultatul ca strainii detin participatia majoritara a colosului bancar.
Carlos Slim: E un moment bun pentru a investi în Europa
Miliardarul mexican Carlos Slim a anuntat ca "este un moment bun pentru a investi în Europa" si a oferit 3,5 miliarde de dolari pentru a-si extinde la 28% participatia la monopolul olandez al telecomunicatiilor KPN.
Miliardarii rusi, au vizat, pe lânga cluburi de fotbal, de la Chelsea la Monaco, si rafinarii de petrol. În luna martie, un magnat prieten al presedintelui Vladimir Putin a achizitionat rafinaria de la Antwerp din Belgia, una dintre cele cinci cele mai mari din Europa, dupa ce recesiunea a fortat-o sa-si duca registrele contabile în instanta.
China a devenit însa un "serial buyer" al Europei, în timp ce refuza politicos cererile de cumparare a datoriei suverane din partea guvernelor din zona euro. Potrivit "A Capital", o companie de private equity cu sediul la Beijing si Paris, Europa a devenit în 2011 principala destinatie pentru investitiile chineze în strainatate, care din 2009 s-au triplat ca numar si au crescut în valoare, în contextul în care numarul de tranzactii de peste un milion de euro a atins cota 200 în ultimii doi ani.
Un exemplu semnificativ este recenta achizitie de catre fondul suveran chinez (CIC) a unui pachet de 30% din divizia de explorare si productie a companiei franceze Gaz de France Suez. În total, investitiile Beijingului în strainatate au atins 68 de miliarde de dolari, conform estimarilor ONU. Este vorba de o crestere de cinci ori comparativ cu cinci ani în urma. În 2016 va atinge pragul de 800 de miliarde de dolari.
Companiile din energie, atractive
Atractive în Europa sunt companiile de energie electrica sau regenerabila, de componente, cum ar fi cea norvegiana Elkem, platita de "China National Blustar" cu 2 miliarde de dolari în cadrul uneia dintre achizitiile majore chineze în Europa. Dar si producatorii germani de masini de precizie si platformele logistice, cum ar fi porturile, debuseuri-cheie pentru bunurile produse acasa. Compania de stat Cosco a obtinut portul grecesc Pireu, în timp ce "Hutchison Whampoa" a obtinut drepturile de exploatare a portului Taranto, pe jumatate cu taiwanezii de la Evergreen.
Natura achizitiilor chineze s-a schimbat. "Daca înainte cautau mai ales oportunitati în regiuni bogate în materii prime, acum privesc investitiile în strainatate ca pe un instrument pentru a urca în lantul valorii si care sa le confere un avantaj competitiv acasa", explica Andre Loesekrug-Pietri, fondator al A Capital. Un exemplu este cel al Club Med, din care grupul privat Fosun a achizitionat 10%, stiind ca piata chineza de turism este în expansiune. Un alt exemplu este compania italiana Ferretti. Dupa ce a obtinut în 2009 controlul companiei franceze "Moteurs Baudouin", un lider în motoarele marine de calitate, în acest an compania de stat "Weichai" a cumparat producatorul de iahturi italian, cu scopul de a oferi un produs de excelenta multimiliardarilor asiatici care, dupa ce au acumulat averi în ultimii 20 de ani, descopera acum placerile hobby-urilor.
Investitiile straine încetinesc, în Italia
"Italia ar trebui sa profite de marele interes din partea arabilor si chinezilor fata de Europa", a afirmat Bernardo Bortolotti, profesor de economie la Torino si director al Laboratorului de investitie suverana din cadrul Centrului Paolo Baffi de la Universitatea Bocconi. "Ar putea folosi fondul suveran al Casei de depozite si împrumuturi ca fond de private equity pentru a investi în companii italiene alaturi de parteneri straini", a precizat el.
Daca interesul strain pentru companii italiene a înregistrat în 2011 o crestere de 80% a operatiunilor de fuziune si achizitie M&A comparativ cu 2010, în primul semestru al lui 2012 s-au încheiat operatiuni de numai 5 miliarde de euro. 'Încetinirea investitiilor straine reflecta efectul de risc de tara legat de zona euro', a subliniat Maximilian Fiani, partener la KPMG.
Seicul din Qatar a pus deja ochii pe Fincantieri si Eni. Cu companii de acest calibru s-ar putea ajunge însa într-o zona sensibila, în care ratiunile politice se suprapun cu cele economice. Cât de mult se poate deschide capitalul unor societati strategice din aparare, energie, telecomunicatii pentru tari precum China, Rusia si statele arabe? "Este nevoie de o concertare europeana pentru a introduce unele clauze la achizitii", spune Bortolotti. Aceasta pentru a nu risca sa se vânda odata cu companiile si valorile Vechii Europe, conchide publicatia.
View the original article here
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu